- mãrturisí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mãrturisésc, imperf. 3 sg. mãrturiseá, conj. prez. 3 sg. şi pl. mãrturiseáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mãrturisí
Look at other dictionaries:
mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… … Dicționar Român
declara — DECLARÁ, declár, vb. I. 1. tranz. A anunţa ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în faţa unei autorităţi, ♦ A da pe faţă, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. tranz … Dicționar Român
spovedi — SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. refl. (În practicile Bisericii creştine) A mărturisi unui duhovnic greşelile făptuite spre a obţine iertarea lor. ♦ tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greşelilor făptuite de un credincios. ♦ refl. şi… … Dicționar Român
mărturisire — MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire,… … Dicționar Român
recunoaşte — RECUNOÁŞTE, recunósc, vb. III. tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ refl. A şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A… … Dicționar Român
destăinui — DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. refl. A şi da pe faţă gândurile sau sentimentele. ♦ fig. A se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda. [prez. ind. şi:… … Dicționar Român
avuabil — AVUÁBIL, Ă, avuabili, e, adj. (livr.) Care poate fi mărturisit. [pr.: vu a ] – Din fr. avouable. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98 Avuabil ≠ inavuabil, neavuabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime avuábil adj … Dicționar Român
confia — CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: fi a ] – Din fr. confier. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 CONFIÁ vb. v. confesa … Dicționar Român
confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… … Dicționar Român
propovădui — PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. tranz. A răspândi, a propaga idei, concepţii, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98 PROPOVĂDUÍ vb. 1. (bis.) a predica, a propaga, a… … Dicționar Român
